Nu foarte departe

Linistea se asterne de cum treci de indicatorul cu Ilfov (taiat). Campie, cat vezi cu ochii, semanata cu grau, pe alocuri si cu porumb, dar cel mai mult te izbeste in ochi galbenul acesta al paiului pe care numai in luna iunie poti ai privilegiul de a-l vedea.

Drumul serpuieste prin aceasta campie, ici, colo se vede o mica balta ca sa ne aduca aminte ca suntem aprope de fluviu; ba chiar si raul ala celebru care trece prin Bucuresti il traversezi.

Ajungi in orasul asta, si nu-ti vine sa crezi ca esti la numai 40 de kilometri de zbucium, de harmalaie, de agitatie. Nimic in jur nu se clinteste, nici frunza de la copaci. Nu se grabeste nimeni sa prinda osutatreisnouale, sa traverseze pe rosu (la singurul semafor) sau sa claxoneze in intersectie. Sunt oameni care nici nu au auzit de metrou, si nu au fost niciodata in marele oras. Si n-au pierdut nimic daca e sa ma intrebati pe mine.

Si n-ar fi vreo o tragedie nici pentru noi daca am pierde metroul, daca am mai sta un stop la intersectie, daca am cumpara bilete la urmatorul film… E relativa treaba, depinde la ce te raportezi.

Si sa nu uit, mirosea asa de frumos teiul inflorit…

20.000…

…de kilometri. Nu de autostrada in Romania, ci facuti de o Honda Accord, modelul 2009 in decursul a 10 luni.

Mai intai sa prezentam masina: sedan, motorizare pe benzina, 2 litri aspirat, 156 de cai, cuplu maxim 192 Nm, echipare Comfort. Despre dimensiuni, mase, in cat prinde suta au scris si altii, au facut si comparatii cu vechiul model si le-a iesit ca ar fi putin mai mari (dimensiunile si masa).

Vorbim despre cum s-a comportat masina pe parcursul celor 20.000 de km, ce probleme am intalnit, dar si senzatiile placute pe care le-a oferit. Prima problema, si cea care m-a speriat cel mai tare, a fost consumul de ulei. La un moment dat pe la vreo 3800 km mi s-a aprins martorul de bord care indica nivel scazut al uleiului sub limita minima. Citit in carte, sunat la service, cumparat ulei, completat, mers mai departe.

Dupa incidentul asta am decis sa verific periodic uleiul, si am vazut ca tot scadea. Am completat in continuare, din nou am facut o vizita la service pentru alt bidon de ulei, cei de acolo explicand ca e normal la masina noua sa faca asa. A ajuns in final sa consume fix 3,7 litri in toti acesti 20.000 de km.

La revizie seful de service a zis ca in continuare e normal sa consume maxim 1 litru la 10.000 km, dar consumul asta e relativ la stilul de condus (turatii mari) si alti parametri pe care nu vreau sa-i dataliez aici. Pot sa traiesc si cu 2 litri de ulei consumati la 10.000 de km avand in vedere ca in Germania vede 180 constant pe autostrada iar pe drumurile patriei 5-6000 de ture ca sa fie depasirile o floare la ureche.

Au mai fost mici probleme ca de exemplu o vibratie a capotei la viteze mari si un scartait la pedala de ambreiaj, dar astea sunt bolile copilariei care proabbil vor fi rezolvate la facelift, daca nu mai devreme.

Sa trecem acum si la lucrurile bune, pentru ca sa fim seriosi, problemele astea sunt mizilic pe langa cele raportate de utilizatorii altor marci, fie ele europe, coreene sau americane. Masina se comporta foarte bine la drum lung, nu e obositor deloc pentru sofer si nici pentru pasageri sa stea in masina cateva sute de kilometri. Intre noi fie vorba, de la Bucuresti la Arad nu opresc si nu simt deloc oboseala. Spatiul interior este suficient pentru 4 adulti si portbagajul foarte incapator pentru clasa ei. E drept ca toti ne-am dori spatiul dintr-un break cand plecam in concediu.

Puterea motorului e suficienta pentru deplasari normale din punctul A in punctul B, si pentru depasiri din scurt. Cele 6 rapoarte ale cutiei de viteze asigura un consum scazut de combustibil la viteze ce nu depasesc 140 km/h. Peste aceasta viteza consumul creste destul de mult. Ca si valoare, am obtinut un consum 8,5 pe 5000 de km, in Europa, si la fel pe 3000 de km de drum amestecat Bucuresti cu national, autostrada in Romania.

Suspensiile sunt un pic mai tari, pentru a asigura o stabilitate in curbe, dar in acelasi timp foarte confortabile; una peste alta mie imi plac foarte mult. Masina se aseaza bine intr-o curba abordata mai tare, avand totusi o mica tendita supraviratoare, generata de tractiunea fata (deh nu le poti avea pe toate).

In tot acest timp am alimentat numai cu benzina de 95, masina a functionat impecabil si nu s-a aprins nici un martor in bord care sa ma anunte ca s-a stricat sistemul de antipoluare ca la alta marca frantuzeasca pe care o mai detin in ograda.

Cam atat pana acum. O sa mai scriu la 40.000, 60.000 sau poate si mai des.

Milisecunda de Bucuresti

Piata Charles de Gaulle (sper c-am scris bine), Bucuresti, o frumoasa seara de aprilie a unei zile din timpul saptamanii; ora 23:48, ce mai, aproape 12 noaptea. Liniste pe strazi, o bucurie si o incantare pentru masina care vede si ea a 3-a.

Dar sa revenim in piata. Semaforul e rosu, ma incadrez pe banda 3, urmand sa merg pe spre stanga. Langa mine un frumos exemplar bavarez, un coupe din generatia anterioara, propulsat de un agregat ce foloseste combustibil pentru masini agricole.

Buuun deci banda 2 – exemplaru. Pe banda 1 un la fel de frumos exemplar de la Wolfsburg de clasa medie; nu am apucat sa vad performanta agregatului si metoda de propulsie, dar banuiesc ca merge tot cu combustibil pentru tractoare, ca mai toate masinile de tipul asta de pe la noi.

Ochii pe semafor, pragatit sa plec. Se face verde. Dau sa apas ambreiajul, ca sa bag in viteza si n-apuc bine sa misc piciorul ca “tiiiiit”, claxon. Ma uit in spatele meu nimeni; eee, imi zic, trebuie ca meseriasu cu bavareza nu s-a grabit si a fost admonestat. Ma uit in spatele lui. Nimeni. Clar tre sa vina de pe prima banda. In spatele Passatul-ului insa nu era nimeni…

Imaginati-va ce am povestit eu mai sus ca se intampla in decurs de o fractiune de secunda, intorc capul catre baiatul din bavareza, si da, era cu mana pe claxon. Si da, era primul la semafor…

Victorie rasunatoare a Romaniei la Geneva

Nu, nu este vorba de echipa nationala de fotbal. Nici de vreo echipa de club. Nu este vorba nici macar de vreun sport.

Sau poate de sportul mintii, caci numai mintea pusa bine la lucru putea sa conceapa asa ceva si sa obtina si un premiu cu asta.

Felicitari romanilor care au reusit performanta de a lua Marele Premiu al Salonului de Inventii de la Geneva, o prestigioasa distinctie, acordata pentru prima data tarii noastre in istoria celor 37 de ani ai acestui salon.

In sfarsit o sa se auda si “altceva” despre Romania decat scandaluri, rromi, coruptie si altele de genul asta. Cu numai o luna in urma standul romanesc de la Geneva era plin de vizitatori, Dacia prezentandu-si atunci ultimul concept-car. Ei bine acum a fost prezentat un concept complet functional care este deja utilizat cu succes in cateva locatii.

Bravo baieti! Succese mondiale de acum incolo!

Gata sezonul

S-a dus zapada… Cu ultimele forte iarna a revenit in luna martie pe la munte asfel ca ne-am putut bucura de cateva weekend-uri cu zapada numai buna penstu ski. Multi au zis ca a fost mai multa decat toata iarna.

S-a schiat bine in Poiana, si ca o bucurie si mai mare pentru pasionati, patronu’ a scazut si preturile la cartele, pe final de sezon. Nu ne ramane decat sa asteptam luna octombrie sau poate sa dam o raita aici in iulie.

Pana atunci trebuie sa gasim niste activitati sportive de facut si in lipsa zapezii. Una ar fi ciclismul. Asptept propuneri si de la voi.

Salutare

In sfarsit, mi-am creat si eu blog pe wordpress, ca toata lumea buna (sa fiu in tendinti). A durat ceva, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Vechiul blog pe care am scris e pe 360 de la yahoo si-l puteti gasi aici
.

De ce redscreen? Pentru ca nu era disponibil bluescreen. Si nici greenscreen (ca sa fim ecologisti) si nici white… si pe asta l-am gasit primul.