Milisecunda de Bucuresti

Piata Charles de Gaulle (sper c-am scris bine), Bucuresti, o frumoasa seara de aprilie a unei zile din timpul saptamanii; ora 23:48, ce mai, aproape 12 noaptea. Liniste pe strazi, o bucurie si o incantare pentru masina care vede si ea a 3-a.

Dar sa revenim in piata. Semaforul e rosu, ma incadrez pe banda 3, urmand sa merg pe spre stanga. Langa mine un frumos exemplar bavarez, un coupe din generatia anterioara, propulsat de un agregat ce foloseste combustibil pentru masini agricole.

Buuun deci banda 2 – exemplaru. Pe banda 1 un la fel de frumos exemplar de la Wolfsburg de clasa medie; nu am apucat sa vad performanta agregatului si metoda de propulsie, dar banuiesc ca merge tot cu combustibil pentru tractoare, ca mai toate masinile de tipul asta de pe la noi.

Ochii pe semafor, pragatit sa plec. Se face verde. Dau sa apas ambreiajul, ca sa bag in viteza si n-apuc bine sa misc piciorul ca “tiiiiit”, claxon. Ma uit in spatele meu nimeni; eee, imi zic, trebuie ca meseriasu cu bavareza nu s-a grabit si a fost admonestat. Ma uit in spatele lui. Nimeni. Clar tre sa vina de pe prima banda. In spatele Passatul-ului insa nu era nimeni…

Imaginati-va ce am povestit eu mai sus ca se intampla in decurs de o fractiune de secunda, intorc capul catre baiatul din bavareza, si da, era cu mana pe claxon. Si da, era primul la semafor…